Cimitirul de elefanti
May 26, 2011, 7:09 am
Filed under: Articole publicate in revista Cultura

Cel mai bun drum e cel pe care il stii. Asa isi va fi zis si regizorul Francis Lawrence atunci cand a desenat trei carari temeinic batatorite, dar care nu se intalnesc in niciun punct, pe aceeasi harta.

In „Water for Elephants”, Christoph Waltz isi reia rolul care i-a adus consacrarea, cel din „Inglorious Basterds”. Nimic de zis, il ajuta si scenariul: personajul sau aplica si animalelor indaratnice, si angajatilor care nu mai sunt buni de munca acelasi tratament – le face de petrecanie. Ca e nazist sau director de circ, mai interesant decat aceasta lipsa de scrupule e modul in care reuseste sa fie cum nu se poate mai amenintator tocmai prin permanenta sa mierosenie. Farmecul colonelului Landa din „Ticalosi fara glorie” si al lui August din „Apa pentru elefanti” e in aceasta jovialitate dementa. Si in cazul de fata, oricat ar fi ea de benigna in primele cadre, bonomia pe care el o emana ne pare subversiva. Desi pericolul se concretizeaza mult mai tarziu, noi stim ca e acolo, dar nu multumita lui Lawrence, ci pentru ca ne-a spus-o Tarantino.

A doua poveste pe care am mai auzit-o deja e cea a lui Reese Witherspoon, care isi reia rolul de toanta. Nu mai e studenta la drept, e sotia unui proprietar de circ, dar personajul ei tot decorativ ramane. In sfarsit, Robert Pattinson face ce stie el mai bine, adica alterneaza cele trei combinatii gura-nas-sprancene pe care le-a exersat pe indelete pe platourile lui „Twilight” si care pentru admiratoarele sale trec drept joc actoricesc. Boticul de smecher care l-a facut mare pe Bruce Willis, privirea de om lovit cu leuca-n cap, rezervata momentelor de indragostire si romantism, respectiv mina de caine batut, semn al unui considerabil tumult sufletesc, se succed neintrerupt si fara alte variatii. Cand e botos, cand spera sau cand sufera, Pattinson e un fel de var de la tara al lui James Dean si o varianta emo a lui Di Caprio cel din tinerete.

Lipsit de o cultura cinefila solida, elefantul Rosie il simpatizeaza. Multumita acestei simpatii, dar si faptului ca gatul lui Witherspoon ramane neperforat, happy end-ul e asigurat.

Advertisements

Leave a Comment so far
Leave a comment



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s



%d bloggers like this: