Grudge Match – Noul blat al regelui comediei

GM_04119.dng

Nu are a face cu filmul, nici cu boxul, ci cu Photoshop-ul: o prima functie a lui Grudge Match e aceea de tutorial. Pasul unu: colajul. Se ia o poza oarecare cu Liz Taylor, se taie tartacuta partenerului divei, se lipeste capul lui De Niro relativ tanar deasupra. Pasul doi: se iau pozele cu De Niro sau cu Stallone si se arunca pe coperta Rolling Stone sau Sports Illustrated. Nici nu trebuie sa fie neaparat de acolo: daca arata ca scapate din elicopter, cu atat mai bine, asa era in anii ’70. Pentru orice anonima cu cont de Facebook care se viseaza vedeta inca de pe bancile scolii, iata un exercitiu inspirational! La fel ca in cazul oricarui alt film al carui generic depinde de talentul unui tehnoredactor de a prelucra fotografii de familie vechi, daca Grudge Match poate provoca admiratie sau macar mirare, acesta e unul din putinele motive.

Si in 2014, Stallone e nominalizat la Zmeura de Aur pentru cel mai bun actor, nu doar pentru acest film, ci si pentru Bullet to the Head si Escape Plan. De-a lungul anilor, creatorul lui Rocky a mai fost nominalizat de 24 ori si a castigat premiul in 8 randuri. Daca in 2000, acesta a primit Zmeura de Aur pentru cel mai prost actor al secolului, Faceti pariurile e o borna in cariera lui care ar trebui sa-i dea sperante ca si-ar putea pastra titlul si in veacul urmator.

Finalul lui Raging Bull, pe care Grudge Match il citeaza, te indemna sa-i plangi de mila lui Jake La Motta. Ajuns stand up comedian, eroul din 1980 al lui Paul Schrader si Scorsese devine umbra celui care a fost. De la a-ti fi mila de personajul lui De Niro la a-ti fi mila de De Niro insusi nu e cale lunga: 34 de ani si multe, foarte multe comedii.

O scena mai interesanta e cea in care Razor (Stallone) si Billy (De Niro) sunt imbracati in costume sensibile la miscare pentru un joc video. Salariul lor: in jur de 10.000 de dolari. Atunci cand in camera intra Billy, Razor, da sa plece. Billy i se pune in cale, iar cei doi schimba cateva replici care, ca mai toate replicile filmului, par sa fi fost scrise de un figurant pentru un sandvis in plus. Infuriati, se iau la bataie, scena fiind inregistrata de senzori si redata pe un ecran aflat in spatele lor in timp real. Nu stiu care vor fi fost intentiile regizorului Peter Segal (Get Smart, Anger Management), dar intr-un fel, Stallone si De Niro chiar sunt un fel de marionete, care daca se bat, in acest film, in timp ce spun poante rasuflate, chiar o fac pentru bani. Singura diferenta intre ei si personajele lor: un onorariu mai mare.

Cand Dante (Kevin Hart), promotorul luptei, incheie conferinta de presa cu Respect, bitches!, Sally (Kim Bassinger) raspunde cu o mutrita amuzata. E prima scena in care o vedem, iar reaction shot-urile sunt specialitatea actritei in filmul asta. Dat fiind ca mare lucru nu face, ii ramane sa raspunda cumva la ceea ce fac cei din jurul ei (Dante, Razor, Billy, fiul sau nepotul ei). Avem de-a face, totusi, cu un film testosterono-nostalgic, in care actori de pe vremuri fac lucrurile ca pe vremuri, deci nici nu e de mirare: decorative erau rolurile lui Bassinger atunci, decorative sunt si acum.

De fapt, toate personajele au o particularitate si atat. Dincolo de ceea ce trebuie sa faca pentru a evidentia acele calitati sau defecte principale, nimeni nu misca niciun pai. Billy e un fustangiu pe care nu se poate pune baza. In trecut, s-a culcat cu Sally pe vremea cand aceasta era prietena lui Razor, acum, nu e in stare sa aiba grija de nepotul lui nici cateva minute. Razor, pe de alta parte, e om cu toata lumea si are un suflet atat de mare, incat e loc in el si pentru arta. Mai mult, actiunile lui sunt caracteristice atat pentru el, Razor, cat si pentru Rocky Balboa.

Stallone bea din nou mai multe oua crude sparte intr-un pahar, apoi alearga in sus si-n jos, da si primeste o gramada de pumni, dar jos tot nu cade (sau cade greu), pe scurt, face ce stie el mai bine. Ideea in sine de a aduce mai multi actori batrani si de a-i pune in situatii nespecifice varstei lor e din capul locului interesanta, indiferent de executie, Stallone stie asta prea bine, dupa trei serii Expendables. Fara sa fie din cale afara de originala, nici situatia in care doua personaje care nu se suporta, dar sunt obligate sa lucreze la un proiect comun nu e rea deloc. Avand in vedere ca e vorba de un film care se incheie cu o Mare Confruntare, nu e nimic in neregula nici cu faptul ca, la inceput, concurentii nu sunt din cale afara de performanti, dar dupa ce pun osul la treaba si se antreneaza, ajung la final sa impuna respect. Doar ca acesti batrani morocanosi si semiramoliti care trebuie sa lucreze in echipa chiar sunt din filme diferite. In ciuda comediilor recente ale lui De Niro, care mai echilibreaza balanta, e ca si cum ar face un duet Robert Plant cu Pitbull. Doar unul merita sa i se zica artist, dar amandoi se fac de ras.

 

Advertisements

Leave a Comment so far
Leave a comment



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s



%d bloggers like this: