Sabotage – Ultraviolenta cu presudoArnold

TEN RZ PRINTS Arnold fires from atop truck Nov 19 2012 xl CH__0519.tif

Primele doua scene ale lui Sabotage ne introduc fara preambul in atmosfera seratelor video de odinioara: o femeie e torturata, apoi suntem martorii unei petreceri in care niste personaje despre care e clar ca sunt negative par a fi de origine araba.

Pe parcurs, promisiunile politically incorrect se dovedesc false. Filmul are un scenariu relativ coerent, cu replici cat de cat credibile, cu obiecte care sunt distruse si cu corpuri care mor potrivit legilor fizicii. In principiu, nu-i nimic in neregula cu asta, doar ca Sabotage e un shoot’em up cu Arnold Schwarzenegger in rolul principal, si inca unul extrem de dezamagitor pentru fanii actorului de origine austriaca. Anii ’80 s-au dus demult. In loc sa-i readuca la viata cu un film old school, regizorul si scenaristul David Ayer (End of Watch) prefera sa semneze un film de actiune comme il faut in Hollywood-ul de azi, dar cu un Arnold la 66 de ani, ceea ce nu prea vad pe cine ar trebui sa intereseze.

Reusita sau nu, seria Expandables exact asta era, un film optzecist care se intampla sa fi fost filmat in a doua decada a anilor 2000. Pe de alta parte, un titlu precum recentul The Last Stand exploata mitul schwarzeneggerian nu fara autoironie, ba chiar si cu ceva duiosie. Varsta lui Arnold si faptul ca acesta se intoarcea intr-un peisaj cinematografic ale carui blockbustere nu mai au nimic in comun cu filme ca Predator sau Commando, adica tocmai ceea ce ar fi putut reprezenta punctele slabe ale filmului, erau scoase in fata, in loc sa fie ocultate. Fostul guvernator al statului California interpreta un serif in pragul pensiei in filmul lui Kim Jee-woon, adica un personaj cum nu se poate mai anacronic, in America de azi. In acelasi timp, faptul ca un actor nascut in Austria, cu cetatenie austriaca si cu o dictie imposibila pana in ziua de azi juca, un asemenea rol reprezenta o repunere in discutie a insusi conceptului de americanism (ceea ce nu inseamna ca filmului ii lipseau testosteronul si catchphrase-urile ca pe vremuri).

Or, in acest film care arata ca si cum a fost montat cu un topor bont, la concurenta cu prepozitiile si conjunctiile, cuvantul cel mai utilizat trebuie ca este fuck. Daca insulte concepute probabil cu migala de echipa de scenaristi Ayer/Skip Woods exista din belsug, nu avem in Sabotage nicio replica memorabila. John Wharton (A. S.) tace si le face (si le face atipic, adica tot nememorabil), fara sa zica nicio fraza care sa-ti ramana in cap la iesirea din cinema. In debutul filmului, sotia lui John e ucisa de membrii unui cartel de droguri sud-american. Pe parcursul filmului, John face tot ce-i sta in puteri pentru a-si apara colegii din echipa sa de interventie rapida, ceea ce prilejuieste, printre altele, un moment nostim in care Terminatorul de altadata tine un discurs motivational din care nu lipseste indemnul Suntem o echipa!, pentru ca, la final, John sa isi razbune sotia.

Pe parcurs, aproape niciodata nu avem sentimentul ca urmarim parcursul unui vigilante. Razbunarea nu e niciodata o prioritate pentru John, mai toate eforturile sale fiind indreptate in directia pastrarii coeziunii echipei sale. Cand colegii sai incep sa moara, unul cate unul, eroul nu e filmat in prim plan rostind o replica precum I’ll kill the son of a bitch, ci, cu fiecare noua victima, predica resemnarea: asta e, trebuie sa ne vedem de ale noastre. Cand in sfarsit incearca sa-si razbune camarazii, unul din negativi moare nu de mana lui, ci intr-un accident de masina, iar celalalt e ucis sec, cu un glonte in cap. La fel cel care i-a ucis sotia, John il executa intr-o toaleta si totul dureaza aproximativ jumatate de minut. Nu doar ca personajele din anii ’80 ale lui Arnie nu s-ar fi multumit cu un simplu executant, ci ar fi sters de pe fata pamantului intreg cartelul, dar ar fi facut-o in stil mare. Spanzurat de palele unui elicopter in miscare, seful cartelului ar fi scapat usor; aici, un gainar e impuscat in cap si gata.

E cel mai violent film pe care l-am vazut vreodata cu Arnold Schwarzenegger (si cred ca le-am vazut pe toate), are un turnir automobilistic, are scene de comando, are o caruta de victime. Sabotage e big, dar nu are balls.

Advertisements

Leave a Comment so far
Leave a comment



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s



%d bloggers like this: