Șeherezada cinematografică: pe scurt, despre Les films de Cannes à Bucarest, ediția a 6-a

Ca în fiecare an, Les films de Cannes mijlocește întâlnirea cu unii dintre cei mai interesanți, mai promițători și mai provocatori regizori ai momentului. Unul din aceste nume este Miguel Gomes („Tabu”, „Aquele Querido Mês de Agosto”, „A Cara que Mereces”). Ei bine, admiratorii regizorului portughez au acum ocazia unică de a viziona nu unul, ci trei filme care poartă amprenta sa inconfundabilă, adică trilogia „As Mil e Uma Noites” („1001 de nopți”), având o durată totală de peste 380 de minute. Pentru aceștia, cadou mai frumos nici că s-ar fi putut. Poate doar acces nelimitat pe platou la următorul lui film, dacă s-ar putea, nu m-aș supăra, zău, mulțumesc anticipat, festivalule!

arabian nights

Les films de Cannes à Bucarest e totodată o bună ocazie să mai recuperați din restanțe. Nicio grijă, la final nu vă scoate nimeni la tablă. În ceea ce mă privește, o astfel de restanță este „Hrútar” (titlu internațional: „Rams”), pe care nu știu cum se face că l-am tot ratat. Iată că am acum ocazia să iau berbecul de coarne.

Hrutar-Rams

Cel mai recent proiect al regizorului francez Gaspar Noé este intitulat „Love”, deși cu mai multă îndreptățire ar fi purtat poate titlul „Fuck”. Interzis sub 18 ani, filmul mai e și 3D, ceea ce îl face de neratat pentru cel puțin două categorii de spectatori: erotomanii și arhivarii.

În ceea ce privește actul de receptare al filmelor 3D, există mai multe școli de gândire. Unii sunt adepții statului la mijloc, adică suficient de aproape încât să li se pară că asteroizii, pumnii, mașinile sau andrelele chiar vin peste ei și sunt pe cale să îi aneantizeze, agreseze, calce sau găurească. Alții, mai sensibili, stau de fiecare dată în spate, cât mai departe de ecranul protuberant. Cică de acolo s-ar vedea cel mai bine, altminteri acuzând greață, vertij sau dureri de cap. Și unii, și ceilalți cad de acord asupra unui aspect: cel mai rău e în față, în primele trei rânduri: de acolo, există riscul să nu compui imaginea cum trebuie și să nu înțelegi ce obiecte voluminoase sau secreții (dau două exemple la întâmplare) îți plutesc peste creștetul capului sau îți amenință retina. Iată un risc care scade simțitor, în cazul lui „Love”.

Love-Gaspar-Noe

Sâmbătă dimineața, doritorii sunt așteptați la dezbaterea „Pirateria și cinema-ul. Cum le împăcăm?” Sâmbătă seara, evenimentul e de presupus că va fi disponibil pentru download, subtitrarea fiind și ea așteptată să apară în curând.

Dacă e ceva ce nu-mi place deloc, dar deloc, acel ceva e spectatorul care vorbește în timpul filmului. Ce zice el, de cele mai multe ori află nu doar interlocutorul, ci toți spectatorii din jurul celor doi: dacă tot vorbești la film, măcar să vorbești tare. Ce spun ei, acești cinefili limbuți? Nu mare lucru. De cele mai multe ori, gândurile care îi macină se transformă în vibrație sonoră grație unei structuri verbale fixe: Să vezi ce + îi face, îi zice, mi ți-l încinge, mi ți-l supune oprobriului public etc. + acuma. De regulă, înghit ce înghit în sec, după care mă întorc și îi/le pun în vedere, ferm, dar politicos, să curme șuvoiul emisiilor cu rol perturbator. Joi, 29 octombrie, promit să nu mai fiu cârcotaș, ba chiar se prea poate să îmi placă. Nu de alta, dar spectatorul care comentează live va fi celebrul Thierry Frémaux, delegat general al Festivalului de la Cannes, care va analiza o selecție de scurtmetraje ale fraților Lumière.

dheepan

Printre invitații de marcă ai Festivalului se numără și Jacques Audiard, al cărui cel mai recent film, „Dheepan”, a fost recompensat cu Palme dʼOr anul acesta. Cineastul francez e prezent cu trei filme din selecția festivalului și va susține un masterclass, care va avea loc luni, 26 octombrie, de la ora 11:00, în incinta UNATC. Cum s-ar zice, autorul „Profetului” vine în București să predice. Pentru asta, dar și pentru cele peste 40 de filme noi şi foarte noi din selecția Les films de Cannes à Bucarest, credincioșii întru cinema nu pot decât să se bucure.

Advertisements